GANDHI spunea ,,Exista destule resurse pentru nevoile tuturor, insa nu si pentru lacomia fiecaruia”.
Daca avem in vedre aceasta ipoteza de lucru, se poate atinge un nivel calitativ decent al vietii in cazul fiecarei personale de pe planeta sau care se vor naste in urmatoarele doua-trei decenii, cu conditia ca noi oamenii sa ne organizam relatiile si resursele in acest sens.
Pe masura ce mijloacele tehnice si de comunicare cresc se formeaza ,,statul global“. Urmatorul pas este eliminarea impedimentelor structurale actuale si construirea unora noi.
Structurile avute in vedere sunt cele relationare cu puterea si bogatia – in mod special, mecanismele pentru schimbul bunurilor si serviciilor pe piata.
Banii au fost politizati si au fost transformati intr-un instrument de concentrare a puterii si bogatiei.
Nietzsche a descries banii ca ,,parghia puterii“ iar Hernry George spunea ceea ce a distrus toate civilizatiile precedente a fost distrubutia inegala a bogatiei si a puterii.
Astfel, controlul centralizat al banilor a dus la constituirea unui mecanism esential in obtinerea unor concentrari tot mai mari ale puterii si averii, actualul sistem monetar global avand efecte distructive asupra mediului, precum si asupra institutiilor democratice si structurii societatii.
Intr-un regim central al bancilor, regim ce se regaseste in toate tarile lumii, banii au fost politizati. Acordul secret intre politicieni si bancherii internationali permite guvernelor sa scoata averi intregi din economie prin cheltuieli de deficit bugetar, iar bancile sa se imbogateasca prin perceperea dobanzilor la imprumuturile acordate. Aceste doua elementeparazitare iau bani de la membrii productivi ai societatii si ii cheltuie intr-un mod risipitor pe campanii militare, intrigi internationale, proiecte inutile si speculatii financiare necinstite. Adevarul este ca bancile centrale detin o functie de suprareglare - cea de a administra efectele scurgerii parazitare, adica de a decide cine va plati pretul si cine va suferi.
Ele pot:
1) -fie sa restrictioneze creditul in sectorul privat, cauzand astfel recesiuni, falimente si somaj ;
2) – fie sa extinda creditul si sa sporeasca rezerva valutara, prin monitorizarea datoriilor ( publice sau private ) care in cele din urma nu mai pot fi colectate.
Nu ar trebui sa existe un monopol al creditului, nicio autoritate centrala cu puteri exclusive de a emite bani si nicio circulatie fortata a unei monede. Puterea creditului ar trebui descenralizata, iar fiecarei monede trebuie sa i se asigure acesul pe piata pe baza propriilor sale merite.
Asa cum spunea in 1873 scotianul Robert Somers despre sistemul bancar superior : intrebarea `legata de optiunea intre o emisiune monetara centrala si una pluralista tine de felul in care se desfasoara activitate bancara: urmeaza sa fie rezervata marilor capitalisti sau catorva dintre cele mai mari orase sau e deschisa tuturor claselor ori comertului de lux si facuta sa imbratiseze industria, economiile si interesele celor multi. Tendinta unui stat sau a unei forme centralizate de emisiune monetara e sa aristocratizeze domeniul bancar. Efectul unei emisiuni pluraliste este de a populariza aceste parghii puternice ale dezvoltarii morale si materiale. Aceasta emisiune monetara pluralista este, prinurmare, potrivita in functie de cata impotrivire exista in cadrul tendintelor sociale ale epocii si din impulsul tot mai pronuntat de crestere, imbogatire, rafinare si luminare a poporului care este esenta civilizatiei.
Mijloacele pentru schimbarea structurilor actuale nu trebuie sa se bazeze pe constrangere sau pe redistribuirea fortata a bogatiei, ci initiative voluntare, antreprenoriale si cooperante organizate la nivel local, insa corelate la nivel global, pentru a ajunge la liberalizarea banilor si a procesului de schimb si la democratizarea finantelor si a economiei.
Deci este un moment potrivit pentru ca oameni sa invete mai mult despre bani si finante, oamenii fiind astfel motivati sa coopereze si sa se organizeze.
Guvernul trebuie sa permita mijloace alternative de schimb care sa fie supuse evalurii pietei libere, iar orice persoana, cu exceptia emitentului, trebuie sa aiba dreptul de a refuza asemenea monede.
Bancile centrale ale tuturor tarilor sunt strans legate - astfel catorva indivizi sistemul le permite sa controleze eonomiile nationale si pe cea globala, sa distruga guvernarea democratica si sa exploateze oamenii prin monopolizarea creditului. Alternand politicile de liberalizare a creditului cu cele de restrictionare a creditului, ei provoaca inflatii si recesiuni periodice, insotite de consecinte daunatoare precum diminuarea puterii de cumparare, falimente, prescrieriale ipotecilor si somaj.
Legatura globala dintre sistemul financiar–bancar si institutiile si procedurile care promoveaza indatorarea cronica au permis bancilor din tarile dezvoltate sa domine economiile si guvernele tarilor mai putin dezvoltate.
Asa cum spunea James Madison trebuie domolita pentru todeauna tendinta de a face legi pentru mintea umana.
Pacaleala germana si solutia iesirii din criza
Euro este o pacaleala germana totala, pentru ca, conform legilor normale ale economiei in absolut toate zonele monetare comune (cum sunt SUA, Franta, Elvetia, Romania) trebuie sa existe compensatii (numite si transferuri fiscale). Ce insemna asta? Pentru ca in orice zona monetara comuna regiunile mai slab dezvoltate nu se pot proteja prin monede mai slabe, moneda comuna le produce acestora mari deficite. In acelasi timp zonele mai dezvoltate fac excedente tot mai mari, pentru ca moneda comuna practic elimina concurenta zonelor mai slab dezvoltate. Aceste dezechilibre comerciale se fac nu doar in plan intern, ci si international. In zona euro, datorita monedei comune, Germania, Olanda, Austria, Finlanda fac excedente enorme comerciale, atat in UE, cat si pe pietele din SUA, China, India, Romania, pe spatele Spaniei, Greciei, Italiei, care fac deficite enorme, pentru ca nu se pot proteja folosind monede mai slabe, care le-ar ieftini produsele. Zonele mai slab dezvoltate sunt astfel impinse spre faliment, prin acumularea de deficite tot mai mari, cauzate de moneda comuna. Cum de nu se intampla astfel de lucruri in celelalte zone monetare comune, precum sunt statele nationale? In interiorul SUA, Romaniei, Marii Britanii, Chinei, Japoniei, Indiei, zonele mai slab dezvoltate nu intra in faliment pentru ca acolo exista autoritati centrale care le compenseaza, adica le transfera bani luati din regiunile mai dezvoltate. Traduse in Romania, aceste transferuri se fac dinspre Bucuresti spre Valea Jiului, sau dinspre Sibiu spre Botosani... Nu este ceva imoral, este pur si simplu o masura obligatorie pentru supravietuirea oricarei zone monetare comune. Astfel, un guvern central transfera bani zonelor mai slabe si le asigura solventa, prin compensatii enorme, permanente, directe si indirecte. Daca va intrebati ce stat face cele mai mari compensatii din lume, ei bine, acesta este chiar... Germania (!!??).
Surpriza, nu-i asa? Germania de Vest toarna TRILIOANE de euro (in trecut marci) peste Germania de Est: pensii vestice pentru toti "redegistii" care nu au contribuit nici macar o marca vestica la fondul de pensii din Vest, ajutoare federale de somaj identice pentru lenesii din Est, ajutoare sociale federale, autostrazi federale, cai ferate federale, posta federala, armata federala, politie federala, justitie federala, unde esticii sunt platiti cu aceleasi salarii ca in Vest, desi sunt mult inferiori ca eficienta. Sa nu uitam ca toti germanii au si acelasi sistem de sanatate, cu spitale la fel de bine dotate si medici la fel de bine platiti, desi esticii contribuie foarte putin la fondul de sanatate, foarte multi dintre ei fiind someri si pensionari. Asta se intampla de 22 de ani si a pornit cu schimbarea tuturor marcilor RDG cu marci RFG 1:1, o rata de schimb absolut aiurea si absolut halucinanta pentru un finantist adevarat.
Totul costa Germania TRILIOANE, adica MII de MILIARDE de euro. Si niciun politician german nu spune in public despre estici ca ar fi ‘lenesi’, ori ca ‘traiesc peste posibilitati’, asa cum spun despre greci. Asta inseamna compensare si toate natiunile din lume fac asta. In zona euro s-a incercat un experiment: moneda comuna fara compensatii. Evident ca a dat gres, pentru ca s-au sfidat legile elementare ale economiei.
Sunt doar 3 variante:
1. Fie apare o autoritate a zonei euro care sa inceapa imediat o uriasa compensare permanenta (pensii europene, ajutoare de somaj europene, asigurari europene de sanatate, armata europeana, politie europeana etc),
2. Fie statele mai slabe din zona euro dau faliment, cum ar fi dat si RDG daca intra in uniune monetara cu RFG dar fara sa primeasca compensatiile de TRILIOANE de euro primite pana acum,
3. Fie aceste state mai slab dezvoltate revin la monedele lor anterioare, care se devalorizeaza si tarile respective redevin competitive. Asta ar fi cea mai buna optiune, pentru ca istoria ne arata ca natiunile nu suporta compensatiile multinationale.
